myosotis

Archive for septembrie 2008

In seara asta, mai mult ca oricand parca, ma macina ceva ce s-a intamplat de curand: studenta la Medicina fiind si avand in grupa 10 persoane, s-a hotarat de sus ca nr de studenti/grupa de anul acesta sa fie fatidicul 7.

Zis si facut: sefii de serie s-au apucat sa primesca propuneri de grupe, sa mute persoane ramase pe dinafara pe unde se mai putea, in fine, sa rearanjeze intreaga serie.

Grupa mea avea nevoie de 3 nume neaparat . Existau mai multe varinate obiective si morale intru totul:

  • tragere la sorti;
  • sa plece cei cu mediile cele mai mici;
  • … promit sa mai caut (acum cand nu mai conteaza chiar deloc…);                                                          dar intr-un fel sau altul (nu vreau sa mai comentez de ce nu s-a ales vreuna din cele 2 de mai sus) s-a hotarat ca fiecare sa propuna 3 persoane pe care nu si le mai doresc in grupa.

Acum cand vocea sefului de serie care imi spune sa ma grabesc sa scriu intr-un mesaj cele 3 nume nu imi mai suna in minte atat de infricosator, ma intreb de ce am dat mesajul..

Nu gasesc raspuns, imi pare tare rau si nu stiu de ce a trebuit sa fac asta… nu suntem nici la ruleta ruseasca, nici la lantul slabiciunilor, suntem la o facultate unde cam oricine isi doreste poate avea loc sa invete, sa se integreze si sa isi faca prieteni.

Priviri nemultumite, colegi suparati, dusmanii printre cei ramasi, cu asta ne-am ales.

Macabru.

As sterge numele mult mai repede decat le-am scris, asta e sigur.

Etichete:

Imi place mie si sper ca si voua 🙂

Etichete: ,

Meryl

Posted on: septembrie 17, 2008

Fiind miercuri, mi-am propus sa nu pierd si de data asta ocazia sa merg la film; asa ca m-am hotarat sa vad ‘Mamma Mia!’ pentru simplul motiv ca joaca Meryl Streep si ca macar o mai admir putin, daca filmul in sine se va dovedi a fi siropos.

Daca nota pe care o are pe IMDB e destul de buna si te indeamna sa mergi sa il vezi, pot sa spun ca nu am am fost foarte incantata; pe jumatate musical, te ameninta la cateva minute cu cate o prestatie a fiecarui personaj in parte. Momentele alese pentru aceste intrari nefiind din cele mai inspirate,  ajungi sa le intuiesti si nu iti ramane decat sa astepti sa se termine cat mai repede.

Finalul a venit in forta; Pierce Brosnan si a sa voce (not) au incheiat apocaliptic parca seria de exagerari (zic eu), dar si de interpretari de rol nu atat de multumitoare.

Meryl Streep a salvat filmul, l-a prins in valul sau atat de original si de pretios. Secventele cu ea erau spontane, iar nimic din ce rostea, canta sau dansa nu ma deranja, ba din contra, imi confirmau talentaul sau nemarginit, lasat cel mai bine sa se exprime tocmai in astfel de situatii usor jenante.

In dreptul Directorului executiv se afla numele lui Tom Hanks (who would have thought).

P.S. O doamna de langa a plans atat de mult la acest film…:)

Etichete: ,

Vacanta nu e nici pe departe momentul pentru a deschide carti, pentru a rasfoi, pentru a te concentra.

Dupa atata sesiune simteam o aversiune si fata de textura unei foi, tindeam sa ma concentrez prea mult chiar si cand venea vorba de un banal articol..asa ca pur si simplu renuntam. Dupa ce asteptam tot anul clipele acestea libere in care sa reusesc sa ma indentific cu vreun personaj, venea respingerea.

Vacanta e pe sfarsite, si spre marea mea satisfactie, cartea citita in tren, terminata o data cu oprirea acestuia mi-a adus cu atata usurinta placerea de a citi. ‘Umbra’ lui Ismail Kadare venit cand trebuia, tanarul cineast a venit cu subiectul ideal, m-a umplut sufleteste si ii multumesc.

Nu imi pare rau ca nu am gasit in ziua aceea nimic de Pamuk; atemporalul Kadare a readus pesemne magia care lipsea.