Prin ‘Doua scrieri complete despre psihologia analitica’, C.G.Jung propune o tema cel putin ciudata: Ce se intampla in mintea unei femei care dupa ce in copilarie sesizeaza o atractie nebanuita a tatalui ei fata de o prostituata (lucru care ii repugna total) ajunge sa rada in hohote la inmormantarea acestuia..

Sunt numeroase argumente aduse, iar explicatiile vin atat dintr-o analiza culturala, cat si din domeniul psihoterapiei.

Explicatia cea mai plauzibila in ochii mei (extrasa din cartea elvetianului) este ca rasul apare ‘din motive inconstiente, si nu din motive datoare Eului constient’.

Nu sunt in masura sa imi dau cu parerea in acest domeniu flancat de filozofi; am receptat insa una dintre solutiile lui Jung in depasirea tensiunilor psihice: recunoasterea puterii inconstientului asupra fiintei umane si realizarea unui echilibru constient-inconstient, sau macar diminuarea ‘dresajului progresiv al animalicului din om’- pentru ca prin aceasta domesticire sa nu il facem avid de libertate.

P.S. Agorafobia bine ‘mascata’ este la fel de pretioasa ca un psihiatru multumit de sine insusi