‘Intreg Universul nostru il avem in aceste cateva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii, peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a mai ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc’; este unul din comentariile lui Mircea Eliade la adresa lui Mihai Eminescu.

Astazi se implinesc 158 de ani de la nasterea poetului, prozatorului si jurnalistului roman in ale carui scrieri descifram astazi preziceri pretioase care se adeveresc una cate una, demonstrand o data in plus geniul care l-a urmarit chiar si in ultimele sale versuri:

‘Atata foc, atata aur,                                                                                                                            atatea lucruri sfinte!                                                                                                                          peste intunericul vietii,                                                                                                                    ai revarsat Parinte! ‘

In primul rand multumesc Aniei ca m-a numarat printre cei 6 fantastici..

In urma a ceea ce ea a propus, va trebui sa iau cartea care se afla cel mai aproape de mine in momentul asta si sa o deschid la pagina 123, apoi sa caut exact a 5-a fraza si sa le scriu si pe urmatoarele 4 care ii urmeaza acesteia. Sa vedem ce a iesit (asta fara sa fi cautat de fapt una din cartile ‘bune’ pe care le am in biblioteca) :

Chiar vroiam sa scriu ceva despre ‘Viata pe un peron’ a lui Octavian Paler dupa ce as fi terminat-o.. asadar, despre aceasta carte e vorba si regretatul brasovean scria asa la pagina cutare:

‘Simteam ca soarta mea atarna de un fir de par si nu mai indrazneam nici sa respir. Seful imblanzitorilor asculta si el vantul. In clipa urmatoare din coliba isi facu aparitia o femeie imbracata aproape in zdrente, dar zdrentele nu faceau decat sa-i scoata si mai mult in relief frumusetea nerusinata si provocatoare, asa cum in noroi florile sunt si mai stralucitoare uneori.

Era inalta, avea parul scurt, carnea aramie si contrasta violent cu aspectul sordid al imblanzitorilor. Exista ceva exotic in toata fiinta ei de floare echivoca a smarcurilor.

O frumusete tulbure, pacatoasa si perfida ca locurile unde traia, accentuata de mersul lasciv, de tarfa care-si cunoaste farmecele…’

Bun..eu trebuie sa o termin in seara asta

PS. Am putini oameni in blogroll dar fie:D  Arunc leapsa catre: Sunshine, Mickey si Thian.

Am intrat si eu in lumea Twitterilor

Hoping to have fun!