In primul rand multumesc Aniei ca m-a numarat printre cei 6 fantastici..
In urma a ceea ce ea a propus, va trebui sa iau cartea care se afla cel mai aproape de mine in momentul asta si sa o deschid la pagina 123, apoi sa caut exact a 5-a fraza si sa le scriu si pe urmatoarele 4 care ii urmeaza acesteia. Sa vedem ce a iesit (asta fara sa fi cautat de fapt una din cartile ‘bune’ pe care le am in biblioteca) :
Chiar vroiam sa scriu ceva despre ‘Viata pe un peron’ a lui Octavian Paler dupa ce as fi terminat-o.. asadar, despre aceasta carte e vorba si regretatul brasovean scria asa la pagina cutare:
‘Simteam ca soarta mea atarna de un fir de par si nu mai indrazneam nici sa respir. Seful imblanzitorilor asculta si el vantul. In clipa urmatoare din coliba isi facu aparitia o femeie imbracata aproape in zdrente, dar zdrentele nu faceau decat sa-i scoata si mai mult in relief frumusetea nerusinata si provocatoare, asa cum in noroi florile sunt si mai stralucitoare uneori.
Era inalta, avea parul scurt, carnea aramie si contrasta violent cu aspectul sordid al imblanzitorilor. Exista ceva exotic in toata fiinta ei de floare echivoca a smarcurilor.
O frumusete tulbure, pacatoasa si perfida ca locurile unde traia, accentuata de mersul lasciv, de tarfa care-si cunoaste farmecele…’
Bun..eu trebuie sa o termin in seara asta
PS. Am putini oameni in blogroll dar fie:D Arunc leapsa catre: Sunshine, Mickey si Thian.
Ma gandeam ca la noi nu exista niciun moment al anului in care sa se faca mare valva pe tema unor carti, nu exista emotiile alegerii unui castigator, un eveniment la care abia astepti sa vezi care sunt nominalizatii si sa te bucuri cand va castiga preferatul tau.
Nu stiu ce ne lipseste ca sa existe ‘un cel mai bun roman romanesc al anului..’ sau mai stiu eu ce. Scriitori avem, iar de notorietatea lor e tot mai mare.
Oricum eu as acorda premiul Nobel romanesc anul acesta nu unei femei de 88 de ani care a dat peste cap toate pariurile britanicilor, ci lui Marin Preda cu ‘Cel mai iubit dintre pamanteni’..da, nu as depasi anii 80.
Mi-am adus aminte (auzind atatea denumiri la anatomie dupa descoperitori francezi) de ceva ce mi-a zis profesorul Sh legat de asa numita ‘lipograma’; aceasta ar fi un text in care se evita, intentionat, folosirea unei anumite litere.
Culmea este ca un scriitor francez a reusit asta intr-un roman intreg; el nu a folosit deloc litera ‘e’. Eu una nu stiu cat succes a avut aceasta carte (am aflat in prealabil ca se numea ‘La Disparition’) si nici cata lume s-a chinuit sa o citeasca, dar din cate stiu autorul chiar a luat in serios ideea aceasta, semnandu-se: Gorgs Prc..
Prin America, in librarii precum “Borders” sau “Barnes and Noble” sau in orice loc mai cochet din Londra unde se vand carti se intampla ceea ce la noi inca nu se prea vede; oricine poate lua orice atlas, dictionar sau carte de colectie si se poate aseza intr-un fotoliu confortabil, de unde, pe o muzica de fundal placuta citeste si citeste…cat vrea.
Daca te mai gandesti sa ai alaturi in aceasta relaxare superba si o cafea Strabucks de la standul din mijlocul magazinului..
Am citit de curand in ‘Dilemateca’ lunii octombrie despre un om care a reusit sa isi schimbe viata si parerile celorlati despre el prin intermediul unei dezvaluiri. Este vorba despre Gunter Grass, un intelectual de marca al Germaniei, care a ales sa-si dezvaluie printr-o carte intreg trecutul patat de amprenta nazismului.
Biografia sa este intitulata ‘Decojind ceapa’ si recunosc ca explicatia titlului este primul lucru care m-a atras la acest articol; Grass sustine ca pe de o parte ceapa este privita ca o leguma, el deconjind-o (actiune radicala), iar pe de alta parte ‘o decojeste foaie cu foaie’, trecand prin toate etapele operatiunii.
Nu am idee daca este singurul scriitor care a ales sa infrunte povara dezvaluirii unui secret important prin o autobiografie ( parca mai usor decat printr-un discurs, cu toate ca este considerat un orator iscusit), insa cert este ca varsta la care a ales sa faca dezaluirea vietii lui nu il va ajuta sa isi recastige increderea germanilor, polonezii cerundu-i chiar sa renunte la titlul de cetatean de onoare al orasului Gdansk.
Scriitorul afirma: ‘Cititorii cartilor mele sunt, ca si mine, autorul, marcati de politica. Nu ar avea sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.’
:
