Se intampla sa pierzi printre degete acel Ceva .

Apoi vezi ca viata e la fel si fara sa dedici timp invizibilului in care credeai fara echivoc.

Vin momente in care trebuie sa iei decizii mari si renunti sa mai ‘primesti’ un raspuns; il gasesti numai prin logica si vezi ca ajunge sa duca la un rezultat foarte bun.

Incepi sa uiti ca o forta mare in care credeai ti-a facut atat de mult bine .

Ce se intampla cand mai multe lucruri de data asta incep sa nu mearga, mai ales lucruri pe care nu le poti rezolva cu bani si prin cunostinte?

Ma intorc la El si ii multumesc ca m-a ajutat pana acum in ciuda necredintei mele.

Se pare ca, mici fiind, tot noi suntem in masura sa alegem cand sa incepem sa ne exteriorizam–>vorbind. Unii psihologi spun ca refuzul de a comunica in copilarie vine si din o teama de a pacatui; e o trecere spre o lume nu tocmai ‘pura’ si uneori e mai greu sa o acceptam.

Pe de alta parte, si Blaga se spune ca ‘ar fi ales’ sa vorbeasca mult mai tarziu, mai precis atunci cand a ajuns in fata medicului care i-a asigurat pe parinti ca au un copil sanatos. Mai mult, el a articulat foarte bine chiar si primele cuvinte, ceea ce arata ca totul a stat in dorinta lui de a se face sau nu auzit. Scriitorul sustine chiar ca aceasa introvertire ce l-a caracterizat mereu a fost si unul din imboldurile care l-au indemnat sa aprofundeze misterele lumii..;

Ma gandeam ca la noi nu exista niciun moment al anului in care sa se faca mare valva pe tema unor carti, nu exista emotiile alegerii unui castigator, un eveniment la care abia astepti sa vezi care sunt nominalizatii si sa te bucuri cand va castiga preferatul tau.

Nu stiu ce ne lipseste ca sa existe ‘un cel mai bun roman romanesc al anului..’ sau mai stiu eu ce. Scriitori avem, iar de notorietatea lor e tot mai mare.

Oricum eu as acorda premiul Nobel romanesc anul acesta nu unei femei de 88 de ani care a dat peste cap toate pariurile britanicilor, ci lui Marin Preda cu ‘Cel mai iubit dintre pamanteni’..da, nu as depasi anii 80.

Ascultam :

si ma gandeam ca multi suntem ‘Mr President’ la un moment dat in viata pentru ceilalti si nu stim cum sa reactionam.

Sa taci, sa nu iti pese, sa arati ca iti pare rau Sau sa mergi inainte si sa uiti tot ce a durut, nemaiContand persoanele pentru care nu mai Contezi nimic.

Maine seara ma voi duce sa vad o piesa de teatru care a avut mare succes in stagiunile trecute. Se numeste ‘Regina Mama’ si se joaca la TNB.

Am vazut ca se poarta piesele cu putine personaje si se pare ca si aici sunt doar doua, unul dintre ele fiind interpretat de formidabila Olga Tudorache. Ma gandesc ca are un rol foarte greu si am mai observat ca nu e singurul caz in care un actor cu foarte multa experienta si cu zeci de ani in spate de actorie are in continuare roluri din cele mai mari.

Pe de o parte se spune ca un mare talent are valoare toata viata, dar ma intreb de ce nu sunt lasati si cei tineri sa fie vazuti mai mult ..

Am citit recent despre controversa iscata in urma unei premiere de la TNB. Era vorba despre piesa ‘Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal’ si despre reactia unui spectator, ce a strigat la sfarsit: ‘Rusine’, dezamagit fiind de prestatia actorilor si de modul de punere in scena a piesei.

Se pare ca nu se opreste totul aici, intrucat actorul principal, Claudiu Blont, simtindu-se lezat in urma reactiei acestui domn din public, a tinut sa riposteze, sugerandu-i chiar sa urce pe scena si sa spuna un monolog pentru a realiza si el cat de greu este sa fii actor si cat de mare este presiunea la o premiera.

Acest incident este printre putinele de gen, mai ales prin reactia mai mult sau mai putin oportuna a actorului, profund intrigat ca in ciuda aplauzelor care s-au auzit din plin in sala la sfarsitul reprezentatiei, din partea acestui domn a avut parte de o exteriorizare negativa categorica.

Nu stiu daca as fi vrut sa fiu acolo, dar mi-ar placea sa nu mai existe laitmotive sau mai degraba ‘parti din normal’ la romani adica sa nu se aplaude la sfarsit chiar daca nu a impresionat mai nimic sau nu s-a transmis nicio stare mai speciala, daca niciun actor nu a reusit sa intre chiar si in rolul unui nebun cum poate era cazul aici.

Poate ca daca spectatorii vor pleca la teatru cu asteptari mai mari si cu o dorinta mai mare de a fi sinceri cu ei insisi, salile de teatru vor fi un loc de regasire si de intelegere pe neasteptat de multe planuri.