‘The Dark Knight’ nu este ultimul film în care a jucat talentatul actor Heath Ledger, însă geniala sa prestație mi-a lăsat această impresie; este ca și cum, în teribila luptă pe care a dat-o acest actor cu starea sa fizică și cu intensul tumult, s-a creat o tragică asociere a pneumoniei avansate cu o insomnie cronică, toate ducând la transmiterea în film a mesajului de instabil psihic.

Cel mai straniu este că, post-mortem, numeroși colegi de platou au recunsocut că în nenumărate rânduri tânărul actor obișnuia să se plângă de starea sa care se agrava. Iar dacă drept cauză a decesului s-a confirmat supradoza de medicamente, luată însă într-o combinație ieșită din comun, care avea la bază denumiri ce cu greu pot fi procurate în SUA, investigațiile firești ce au urmat au scos la iveală și sursa care îi procura medicamentele ’salvatoare’…

Inevitabilele discuții legate de testamentul lui Ledger, neschimbat (conform variantei oficiale), în ciuda faptului că din 2003 până în anul morții sale, acesta a avut și o fată cu actrița Michelle  Williams, au avut un singur deznodământ: averea estimată la suma de aproximativ 20 milioane de euro a rămas în întregime atât părinților cât și celorlalti verișori, unchi, cât despre fata sa și mama acesteia, tatăl actorului a afirmat că se va avea neasemuită grijă de ele.

Nu am reușit să privesc filmul decât prin ochii lui Joker, un personaj care mi-a transmis starea pe care orice actor trebuie sa o facă prin interpretările sale: să fie credibil, să nu mă dezamăgească în niciun gest, să fie unic pentru rolul său adică să nu mai pot imagina pe nimeni că poate să îndemne la zâmbet, grotesc și perfect, cum ne-a îndemnat el…