Îmi place să văd că tot mai mulți tineri își aștern impresiile despre orice intră din sfera lor de interes. La prima vedere, pare cea mai ușoară formă de exprimare și este privită cu mare scepticism de către persoanele cu un vast bagaj cultural.

Însă, dacă ne gândim cât de tipicari am ajuns să fim când vine vorba de ceea ce oferim noi, ca persoană, celor din jur și când lupta pentru a scoate tot ce e mai frumos la iveală pentru a ne face observați și îndrăgiți este mai aprigă acum decât a fost vreodată, îmi vine greu să cred că măcar aceste minime împartășiri care ne fac unici în infinita ‘lume internetică’ nu au la bază un anume timp de meditare, o anume disponibilitate de moment față de subiectul expus.

Aprob orice scriere a  unui om și încurajez pe oricine să încerce să se deschidă, totul trebuie însă pus sub semnul unei intense căutări lăuntrice, sau și mai bine, să aibă drept surse scrierile altora, ale celor consacrați, pe care noi, tinerii, avem șansa să îi descoperim în lumea aceasta a nostră (pentru că tot noi suntem ‘vinovați’ de acestă simplificare a căii până a ajunge la orice creator de operă) fără a mai fi nevoiți să căutăm în bibliotecile vechi ale părinților..