Ce fascinante sunt persoanele acelea egocentrice,  usor retrase si dedicate din jurul tau.

Se mai intampla intr-o zi sa nu ai chef de nimic, sa preferi sa faci parte din decor, sa privesti si atat. Si chiar atunci, cand mai uiti de propria-ti fiinta (copilaria era plina de momente de visare cu ochii ‘larg deschisi’), sa ti se opreasca toate simturile asupra cuiva; este persoana care la prima vedere nu iti spune nimic , pe care o remarci intr-o zi oarecare, total inopinat si careia ii pui foarte repede o eticheta scurta, pripita.

Ziua se schimba pentru ca realizezi cate calitati are cineva atat de aproape de tine, care nu iti va impartasi din experientele sale si care va ramane un mister. Ajungi sa iti doresti mai multe de la tine, sa scapi macar de dilemele tale atat de neimportante, caduci, vetuste; ce mai, vrei dintr-o data sa te autodepasesti, sa te redefinesti in tot ce ai mai pur si mai autentic.

Dar se face seara, ajungi acasa si te bucuri ca te reintorci la lumea ta simpla, lipsita de mister (cel putin pentru tine), oaza care te face unic si totusi atat de comun si fericit .. pe maine:)