Vacanta nu e nici pe departe momentul pentru a deschide carti, pentru a rasfoi, pentru a te concentra.

Dupa atata sesiune simteam o aversiune si fata de textura unei foi, tindeam sa ma concentrez prea mult chiar si cand venea vorba de un banal articol..asa ca pur si simplu renuntam. Dupa ce asteptam tot anul clipele acestea libere in care sa reusesc sa ma indentific cu vreun personaj, venea respingerea.

Vacanta e pe sfarsite, si spre marea mea satisfactie, cartea citita in tren, terminata o data cu oprirea acestuia mi-a adus cu atata usurinta placerea de a citi. ‘Umbra’ lui Ismail Kadare venit cand trebuia, tanarul cineast a venit cu subiectul ideal, m-a umplut sufleteste si ii multumesc.

Nu imi pare rau ca nu am gasit in ziua aceea nimic de Pamuk; atemporalul Kadare a readus pesemne magia care lipsea.