Astazi este ziua Nationala a Aromanilor, zi importanta pentru toti cei ce recunosc a fi ‘romanii din sudul Dunarii’.

Desi nu au fost considerati niciodata o minoritate in Romania, aromanii au venit astazi in Piata Constitutiei, si nu in Constanta cum era normal poate, pentru a sarbatori si in acelsi timp pentru a-si promova identitatea si traditiile.

Interesant a fost mesajul lor din acesta zi, foarte sugestiv pentru situatia lor: ‘Armanji: Iutsido-Iuva’ = ‘Aromanii pretutindeni si nicaieri’- ei ramanand pana astazi o comunitate ce inca se lupta sa isi gasesaca un loc mai insemnat in cadrul Zonei Balcanice.

Dragi fărşeroţi, grămuşteni, ori pindeni, La multi ani!

Im place sa imi aduc aminte, desi nu se intampla atat de des, de faptul ca sunt aromana si ma simt mandra sa scriu cateva nume de mari oameni ce au apartinut (sau inca sunt figuri marcante) ale acestei comunitati atat de unite: Maica Tereza, Ion Caramitru, Toma Caragiu, Neagu Djuvara, Constantin Noica, Mina Minovici, Camil Ressu, Octavian Goga, Andrei Şaguna.

Am 20 de ani…si inca sunt entuziasmata ca parerea mea conteaza, ca am sansa de a vota pe aceia pe care ii simpatizez, ca ale mele convingeri politice sunt cele mai bune; si totusi nu imi sunt toate lucrurile atat de clare.

Printre atatia demagogi se evidentiaza cativa oameni in mintea mea: Sorin Oprescu, medic chirurg respectat, Ludovic Orban, Ministru al Transporturilor si Cristian Diaconescu, reprezentant PSD.

Acum chiar nu stiu ce va cantari mai mult in luarea deciziei in ceea ce priveste alegerile pentru Primaria Capitalei (ale caror rezultat ma intereseaza): consideratia fata de un om care imi este intamplator model in plan profesional, un om pe care l-as vota doar pentru partidul pe care il are in spate si care isi conduce campania politica sub motto-ul unei sinceritati absolute, sau un inginer care intr-adevar stie ce vorbeste cand este lasat desigur sa se exprime pana la capat…

Mai sunt curioasa daca intr-adevar vor ajunge in turul 2 cei despre care se tot aminteste…

Am obtinut doua invitatii la filmul din deschiderea Festivalului de Film European. Nu obisnuiesc sa plec inainte de terminarea peliculei din respect fata de proiect in general, fata de oamenii care muncesc pentru ca tot ceea ce vad la cinema sa capete un sens, sa fie acceptat, poate chiar apreciat.

Din pacate, in aceasta seara nu regizorul, scenariul sau actorii m-au dezamagit la vizionarea filmului: ‘La Graine et le Mulet’ , ci faptul ca s-a ajuns ca de la un moment comic creat datorita unor probleme tehnice de microfon sa imi fie foarte greu sa urmaresc filmul care a a avut nesansa unei proaste sonorizari la Sala Palatului.

Celelalte filme se vor proiecta la Sala Studio si La Muzeul Taranului Roman; vreau sa mai merg la inca unul pentru a nu ramane cu un gust amar dat de tara noastra de aceasta data, nici vorba de calitatea filmului…Surprising Romania!

Mi-a placut, ce-i drept, la nebunie, reclama pe care am gasit-o si pe site-ul Festivalului; foarte inspirata!!