Cu cata placere am urmarit ‘Restul e tacere’ al lui Nae Caranfil!

Un regizor care incearca de 10 ani sa realizeze acest film si a carui cea mai puternica motivatie in lupta cu vesnica nereusita a constat in nenumaratele premii obtinute de pe urma scenariului.

S-a putut deci, si m-am bucurat de fiecare imagine luminoasa despre Roamnia anilor 1911, de talentul actorilor atat de bine alesi (Vizante isi merita rolul pentru ca stie sa arate ca poate fi deopotriva naiv si priceput in meseria de regizor, iar Ovidiu Niculescu, jucandu-l pe Leon, creeaza un personaj cu trasaturi si cu atitudine demne de o mare viitoare nominalizare).

Asa cum spunea si Nae Caranfil, al carui tata are un si mai mare cuvant de spus pentru Romania pana in ziua de astazi; s-a vrut ‘ilustrarea’ unei Romanii in toata splendoarea sa, fastuoasa pe alocuri, in care imagini cu Regele Romaniei primind la o discutie oamenii care realizau primul film de lung metraj din istoria acestei tari:’ Razboiul de Independenta’ alterneaza cat mai firesc posibil cu cadre ale Bucurestiului vechi in care copiii alergau desculti, nestingheriti pe strazi.

Laudabila intentie, minunat film, adevarata reusita!