myosotis

Am obtinut doua invitatii la filmul din deschiderea Festivalului de Film European. Nu obisnuiesc sa plec inainte de terminarea peliculei din respect fata de proiect in general, fata de oamenii care muncesc pentru ca tot ceea ce vad la cinema sa capete un sens, sa fie acceptat, poate chiar apreciat.

Din pacate, in aceasta seara nu regizorul, scenariul sau actorii m-au dezamagit la vizionarea filmului: ‘La Graine et le Mulet’ , ci faptul ca s-a ajuns ca de la un moment comic creat datorita unor probleme tehnice de microfon sa imi fie foarte greu sa urmaresc filmul care a a avut nesansa unei proaste sonorizari la Sala Palatului.

Celelalte filme se vor proiecta la Sala Studio si La Muzeul Taranului Roman; vreau sa mai merg la inca unul pentru a nu ramane cu un gust amar dat de tara noastra de aceasta data, nici vorba de calitatea filmului…Surprising Romania!

Mi-a placut, ce-i drept, la nebunie, reclama pe care am gasit-o si pe site-ul Festivalului; foarte inspirata!!

Astazi este Ziua Internationala a Dansului si mi-am adus aminte de cateva filme in care am vazut niste scene de dans cu adevarat frumoase asa ca, enjoy :

si nu in ultimul rand:

‘Caru’ cu Bere’ se numeste, si cu toate astea, este un loc in care ajung apoape numai strainii.

E un restaurant cu o arhitectura aparte, impozanta si ale caror vitralii au un impact puternic asupra nou-venitului, incercand sa-l transpuna inca de la intrare in atmosfera Bucurestiului de inceput de secol XX.

Berea este specialitatea casei, insa am inteles ca Octavian Goga ori I.L.Caragiale obisnuiau sa frecventeze locul unde crenvurstii cu hrean, ridichiile negre si maslinele din partea casei ce veneau o data cu vinul erau doar cateva din deliciile care indemnau pe oricine sa revina la beraria din Strada Stavropoleos.

Spectacole exista si sunt din cele mai variate, iar meniul unul de exceptie.

Ca student, este un restaurant unde merita sa sa ajungi, insa este oarecum greu sa devii un client fidel..

A fost o seara foarte frumoasa la ‘Caru’ cu Bere’ si as vrea sa cred ca ‘pe la 40 de ani’, cum zicea sarbatoritul zilei de azi, astfel de iesiri sa fie tot mai dese pentru ca e chiar placut sa vezi atatea obiceiuri si voia buna specific romaneasca adunate intr-un singur loc.

La multi ani!

Mickey ma indeamna sa scriu cateva lucruri care imi plac:

• 3 filme care mi-au placut:

Eternal Sunshine Of The Spotless Mind;

Crash;

The Pianist;

• 3 mancaruri preferate:

Souffle-uri;

peste la gratar cu legume;

cozonac de Galati:D;

• 3 carti preferate:

‘Sacrul si profanul’ de Mircea Eliade;

‘Colectionarul’ de John Fowles;

‘Albastru pur’ de Tracy Chevalier;

• 3 locuri in care mi-ar placea sa fiu in momentul asta:

pe o strada mica oriunde in Italia;

in ’struz’ prin Vatra Dornei;

in Kusadasi;

• 3 locuri in care am locuit:

Bucuresti;

langa Buftea;

Vatra Dornei;

• 3 emisiuni la care ma uit:

cate un meci de tenis, handbal, patinaj;

National Geographic;

Reality Tv (cele despre medicina in special) ;

• 3 site-uri pe care navighez zilnic:

www.google.com;

www.cinemagia.ro;

www.bookblog.ro;

• Ii adresez intrebarile de mai sus si:

Dianei.

Cu cata placere am urmarit ‘Restul e tacere’ al lui Nae Caranfil!

Un regizor care incearca de 10 ani sa realizeze acest film si a carui cea mai puternica motivatie in lupta cu vesnica nereusita a constat in nenumaratele premii obtinute de pe urma scenariului.

S-a putut deci, si m-am bucurat de fiecare imagine luminoasa despre Roamnia anilor 1911, de talentul actorilor atat de bine alesi (Vizante isi merita rolul pentru ca stie sa arate ca poate fi deopotriva naiv si priceput in meseria de regizor, iar Ovidiu Niculescu, jucandu-l pe Leon, creeaza un personaj cu trasaturi si cu atitudine demne de o mare viitoare nominalizare).

Asa cum spunea si Nae Caranfil, al carui tata are un si mai mare cuvant de spus pentru Romania pana in ziua de astazi; s-a vrut ‘ilustrarea’ unei Romanii in toata splendoarea sa, fastuoasa pe alocuri, in care imagini cu Regele Romaniei primind la o discutie oamenii care realizau primul film de lung metraj din istoria acestei tari:’ Razboiul de Independenta’ alterneaza cat mai firesc posibil cu cadre ale Bucurestiului vechi in care copiii alergau desculti, nestingheriti pe strazi.

Laudabila intentie, minunat film, adevarata reusita!

Cornelia a propus să se stingă lumina şi la mine pe blog timp de o oră.

Acest lucru va avea loc in data de 29 martie anul acesta, de Ziua Pământului, care este sărbătorită în funcţie de echinocţiul de primavară.

Mă alătur în păreri celorlalţi bloggeri şi îi invit şi pe Victor, Mihai, Sunshine si Darius să facă acest gest

De cand sunt la Medicina imi pun frecvent intrebarea asta.

Postul care urmeaza e o reflectie asupra acelora care cred eu ca merita si se termina prin o scuza poate in ceea ce ma priveste.

Am reusit sa vad 2 programe ale patinatorilor mei preferati (din prezent): Stephan Lambiel si Brian Joubert—-ambii castigatori a cel putin un Titlu Mondial, Olimpic si numeloase Nationale.

Ambii au plecat de la programul scurt de pe pozitii dezavantajoase: 5, 6.

Proba libera urma sa fie deci decisiva.

Am vazut un Lambiel pierdut, care nu si-a revenit dupa socul primei cazaturi…a trebuit sa suporte sa arate publicului o prestatie care nu il mai reprezenta, care nu arata nimic din efortul depus si din increderea pe care o are oricine care a castigat deja de 2 ori Campionatul Mondial. Ce i-au iesit impecabil au fost insa piruetele pentru care este de altfel atat de renumit…

A urmat imediat Brian Joubert care s-a controlat incredibil si a aratat incredere in executie, prezentand un program uluitor (a riscat chiar, si in mijlocul programului, dupa o cvadrupla si un triplu axel reusite a aratat un semn triumfator catre public, fapt ce in cele din urma nu a reusit sa starneasca decat un alt val de simpatie din partea intregii lumi).

La sfarsitul acestei zile, cei doi privesc diferit dedicatia si efortul sustinut la care s-au supus; exista satisfactie sau dezamagire.

Azi am fost Stephan Lambiel, dar incerc sa fiu nu Joubert, ci tot Lambiel, numai ca un Lambiel la antrenamente

Pentru aceasta seara va recomand noul album R.E.M: Accelerate. Este nou si merita macar curiozitatea noastra

Prima data am vazut-o intamplator intr-o poza din ‘Dilemateca’ .

Imi place sa descopar oameni de valoare de una singura, si cu toata parerea de rau ca nu stiam nimic deapre aceasta  romanca pana acum, aflu totusi pe Internet cine este si cu ce m-ar putea surprinde.

In continuare, despre Nora Iuga mentionez ca este castigatoarea Premiului Gundolf (si nu numai) si ca a trait intr-o familie boema; un tata violonist si o mama balerina.

Articolul din ‘Dilema veche’ mi-a trasmis o stare foarte placuta si ma determina sa citesc: ‘Fetita cu o mie de riduri’ si ‘Sexagenara si tanarul’ (pentru care tari printre care si Slovenia doresc sa achizitioneze drepturile de traducere a romanului).

In sfarsit, o romanca scrie ceea ce vreau sa si citesc!

Vorbesti despre Oscaruri si nu vezi cel mai bun film al anului?!

Am vazut si ‘No country for old men’ , fericitul castigator al nu mai putin de 4 Oscaruri. Surprinzator, consider meritata numai nominalizarea pentru ‘Ce mai bun actor intr-un rol secundar’ a lui Javier Bardem.

Cel mai mult imi place cand se discuta despre actiunea si starea pe care o transmite filmul acesta atat de valoros. Parerea mea: este static, are doar 2 actori cunoscuti, este mult prea lung, nu are punct culminant, iar finalul nu ma incalzeste prin filozofiile unui serif frustrat si in cele din urma resemnat ca nu poate eradica raul din lumea asta .

Per total, imi starneste acelasi dezgust cu anumite filme romanesti (nu dau nume, dar va sugerez sa va ganditi si la unul cu multe cifre in titlu si care are un subiect care ‘ne misca’ pe noi toti) care ajung in centrul atentiei tuturor si care in cele din urma nu transmit nimic. Mai mult chiar, ale noastre productii reusesc sa si raneasca, regizorii utilizand teme la care nici nu au dreptul sa se gandeasca (sunt prea tineri ), nu mai zic sa le foloseasca pentru a atrage necunoscatori si naivi ca ei.

Dupa atatea Oscaruri si atata crime, m-as uita la un film de Sergiu Nicolaescu. Macar acolo vad si eu cum se tine corect un pistol in mana

24 februarie este Noaptea Oscarurilor in 2008. Maine la aceasta ora vom afla ceea ce e normal sa aflam si anume cine au fost cei mai buni in ale regiei si ale actoriei in ultimul an, insa ceea ce este mai interesant este ca vom vedea daca macar in timpul marelui eveniment atmosfera va fi mai putin tensionata decat in restul perioadei ce tocmai a trecut.

Poate ca reactiile vor fi mai imprevizibile, iar nemultumirile se vor vedea imediat dupa aflarea castigatorilor. Ma intreb daca va mai exista acel ‘zambet’ bine-cunoscut si nu atat de iubit al americanilor care ascunde (re)sentimente evidente in anumite situatii.

Preferintele mele, tinand cont si de filmele pe care le-am vazut, sunt:

• Cel mai bun film: Juno;
• Cel mai bun actor intr-un rol principal:  Johnny Depp (in Sweeney Todd..’);
• Cel mai bun actor intr-un rol secundar:  CaseyAffleck (in ‘The Assassination Of Jasse James By The Coward Robert Ford’);
• Cea mai buna actrita intr-un rol principal: Cate Blanchett (in ‘Elizabeth: The Golden Age);
• Cea mai buna actrita intr-un rol secundar:  Saoirse Ronan (in ‘Atonement’);
• Cel mai bun film de animatie: Ratatouille;

La cel mai bun regizor nu indraznesc sa prezic ceva, mai ales ca nu am vazut ‘ No Country For Old Men’ si nici ‘There Will Be Blood’ care sunt printre favorite la majoritatea categoriilor.

Astea fiind spuse: Sa castige cei mai buni!

P.S. Puteti urmari mult asteptatul eveniment pe HBO